Loc de joaca pentru parinti
Nu esti logat.
Sigur ati mai auzit de cum ne retraim copilaria prin intermediul copiilor, ne miram prin ochii copiilor...si altele, toate poetice si cam nerealiste atunci cand tre' sa dai militaria jos din pod si sa-si stranga singurei plozii jucariile sau sa-si faca (!) temele...
De la scoala a venit baiatul de clasa a doua cu microbul tehnic - tamagochi. O chestie de plastic de dimensiuni reduse, care traieste virtual. Il dadaceste ca pe-un bebelus, da, inuiti corect, tamagochi face si raha dupa masa si somn. Si copiii strmba din nas, dar curata, ma scuzati, .... virtual.
Sigur, suntem in era comunicarii, tamagochi primeste si scrisori. Se si imprieteneste. Dovada de maturitate, nu-i asa?
Ei, acu' vine punctul culminant al update-ului informational:tamagochi se si-ndragosteste... si mai face si pui...
Adica faza soft cu pupatul fetelor din clasa contra martisor a cam trecut.
Telenovela virtuala ne lipsea din inventar.
Culmea socializarii! Ce Messenger, Facebook, LinkedIn... Mofturi de babaci!
Tamagochi!
Vivat!
P.S. Morala e ca ma voi prinde rapid de cine pe cine place in clasa dupa ce face tamagochi-ul fiecaruia...
Offline